Primul contact cu Costa Rica: drumul de la San Jose la vulcanul Poas. Un fel de Austrie tropicala: case cochete, gradini ingrijite, un verde nebun peste tot, platatii de cafea si de capsuni aliniate pe dealuri.
Poas: Nu se vede. Se vede! Acum, acum! Ah, iar nu se mai vede!
Arenal. Activ si otravitor. Pufaie continuu gaze toxice. Lava incinsa, portocalie, se scurge pe pantele vulcanului. Din pacate, doar in fotografii. Desi erupe de zeci de ani aproape zilnic, Arenal a luat o pauza asta primavara si de atunci se tot odihneste. Nu mai arunca lava, doar gaze.
La Fortuna, oraselul perfect de la poalele Arenalului. Se pare ca aici locuieste si romanca Iulica (cel putin asa ne-a spus un baiat).
Lacul Arenal.
Playas del Coco. Vedem Pacificul pentru prima oara. Intalnire nu e prea fericita, plaja satului, cu nisip negru si murdar, ne-a facut sa ne gandim la solutii disperate de fugit de acolo.
Dar de ce sa fugim? O argentinianca simpatica, receptionera de sezon la vila in care stam, pufneste in ras cand ii povestim panica. Linistiti-va, sunt foarte multe plaje frumoase aici! Adevarat. La doar cativa kilometri de sat, pantele impadurite coboara in golfuri mici si linistite. Apa e linistita, albastrui-verzuie, valurile mici abia clipocesc la mal. Petrecem o ora in singuratate, intr-un golfulet in care am ajuns asteptand refluxul si topaind pe pietrele care il despart de golful mai mare, in care ajunge poteca din sat. Singure, dar fara panica, doar avem cutitul pe care cretzolinul care ne-a adus pana aici cu masina ni l-a dat la plecare! Asta pentru ca acum suntem “doua fete singure” :)
Liberia. Centrul colonial, case vechi si frumoase, gradini luxuriante.
Rincon de la Vieja. Il vizitam insotite de Otto (?). In drum spre parc, cu geamul masinii deschis, arunca un Pura Vida! insufletit mai tuturor celor de pe drum.
Padure tropicala umeda, dupa ploaie, izvoare termale, animale mici si pasari rare pe care le zarim si le urmarim in liniste.
Cu rata Liberia-Brasilito.
Brasilito. Un satuc de vreo 150 oameni. Stam intr-un hotel micut, Hotel Brasilito, tinut de doua americance, pe plaja. Avem camera Ocean View! Ne-am pregatit pentru living in style. N-a fost cazul: camera are doua paturi mici, lenjerie cu floricele, podea de lemn ce aluneca catre baie. Baia, separata de camera de un zid incomplet.
Dar oceanul e atat de aproape! Valurile se aud toata noaptea. Intre vis si realitate par din ce in ce mai mari si mai aproape.
Apusul soarelui vazut de la hotel.
Plaja Conchal: mai bine de un kilometru de scoici sfaramate, albe, stralucitoare. Am mers acolo in fiecare zi petrecuta in Brasilito, de care o desparte o poteca scurta, impadurita, populata seara cu licurici.
Stam pe plaja la umbra. In copaci: o familie de maimute. Printre copaci: cei mai netrebnici tantari intalniti in excapadele tropicale de pana acum.
Stam asa ore in sir.
Impreuna cu Jose, nicaraguanul stramutat in Brasilito, si cu trei dintre caii lui, mergem pana la Playa Real, o plaja izolata, la cativa kilometri de Conchal, laudata ca cea mai frumoasa plaja din Costa Rica.
Plecam. Intr-o ora vine rata, care ne duce la San Jose. Iar de acolo, acasa. Un pic.
Pura vida! (care, in Costa Rica, serveste drept Salut, La revedere, Sa-ti mearga bine, Eu sunt bine, tu? si alte lucruri bune)
Poas: Nu se vede. Se vede! Acum, acum! Ah, iar nu se mai vede!
Arenal. Activ si otravitor. Pufaie continuu gaze toxice. Lava incinsa, portocalie, se scurge pe pantele vulcanului. Din pacate, doar in fotografii. Desi erupe de zeci de ani aproape zilnic, Arenal a luat o pauza asta primavara si de atunci se tot odihneste. Nu mai arunca lava, doar gaze.
La Fortuna, oraselul perfect de la poalele Arenalului. Se pare ca aici locuieste si romanca Iulica (cel putin asa ne-a spus un baiat).
Playas del Coco. Vedem Pacificul pentru prima oara. Intalnire nu e prea fericita, plaja satului, cu nisip negru si murdar, ne-a facut sa ne gandim la solutii disperate de fugit de acolo.
Dar de ce sa fugim? O argentinianca simpatica, receptionera de sezon la vila in care stam, pufneste in ras cand ii povestim panica. Linistiti-va, sunt foarte multe plaje frumoase aici! Adevarat. La doar cativa kilometri de sat, pantele impadurite coboara in golfuri mici si linistite. Apa e linistita, albastrui-verzuie, valurile mici abia clipocesc la mal. Petrecem o ora in singuratate, intr-un golfulet in care am ajuns asteptand refluxul si topaind pe pietrele care il despart de golful mai mare, in care ajunge poteca din sat. Singure, dar fara panica, doar avem cutitul pe care cretzolinul care ne-a adus pana aici cu masina ni l-a dat la plecare! Asta pentru ca acum suntem “doua fete singure” :)
Liberia. Centrul colonial, case vechi si frumoase, gradini luxuriante.
Rincon de la Vieja. Il vizitam insotite de Otto (?). In drum spre parc, cu geamul masinii deschis, arunca un Pura Vida! insufletit mai tuturor celor de pe drum.
Padure tropicala umeda, dupa ploaie, izvoare termale, animale mici si pasari rare pe care le zarim si le urmarim in liniste.
Cu rata Liberia-Brasilito.
Brasilito. Un satuc de vreo 150 oameni. Stam intr-un hotel micut, Hotel Brasilito, tinut de doua americance, pe plaja. Avem camera Ocean View! Ne-am pregatit pentru living in style. N-a fost cazul: camera are doua paturi mici, lenjerie cu floricele, podea de lemn ce aluneca catre baie. Baia, separata de camera de un zid incomplet.
Dar oceanul e atat de aproape! Valurile se aud toata noaptea. Intre vis si realitate par din ce in ce mai mari si mai aproape.
Apusul soarelui vazut de la hotel.
Plaja Conchal: mai bine de un kilometru de scoici sfaramate, albe, stralucitoare. Am mers acolo in fiecare zi petrecuta in Brasilito, de care o desparte o poteca scurta, impadurita, populata seara cu licurici.
Stam pe plaja la umbra. In copaci: o familie de maimute. Printre copaci: cei mai netrebnici tantari intalniti in excapadele tropicale de pana acum.
Stam asa ore in sir.
Impreuna cu Jose, nicaraguanul stramutat in Brasilito, si cu trei dintre caii lui, mergem pana la Playa Real, o plaja izolata, la cativa kilometri de Conchal, laudata ca cea mai frumoasa plaja din Costa Rica.
Pura vida! (care, in Costa Rica, serveste drept Salut, La revedere, Sa-ti mearga bine, Eu sunt bine, tu? si alte lucruri bune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu