Mostre de culori:
marți, 18 decembrie 2012
luni, 17 decembrie 2012
Mombasa
Mombasa sta de mii de ani pe malul Oceanului Indian, port pentru dhong-urile negustorilor arabi, apoi pentru corabiile portughezilor si vasele englezilor.
Dar din orasul prosper povestit in ghiduri nu a ramas mai nimic; ne plimbam pe stradutele inguste si intortocheate ale orasului vechi si nu vedem decat case decrepite, usi si balcoane sculptate acum sute de ani reparate incropit si fara nicio grija pentru original.
Ca in toate tarile calde, oamenii traiesc pe strada: stau de vorba, muncesc, beau cafea sau mananca.
In piata, tarabele pline cu fructe sau legume tropicale, cu mirodenii sau nuci de tot felul stau langa gramezi de gunoi inalte, pe care pasc placid cateva capre.
La cativa kilometri sud, dar la o lume departare de Mombasa, pe plajele Oceanului Indian se insira hotelurile all-inclusive.
Dar din orasul prosper povestit in ghiduri nu a ramas mai nimic; ne plimbam pe stradutele inguste si intortocheate ale orasului vechi si nu vedem decat case decrepite, usi si balcoane sculptate acum sute de ani reparate incropit si fara nicio grija pentru original.
In piata, tarabele pline cu fructe sau legume tropicale, cu mirodenii sau nuci de tot felul stau langa gramezi de gunoi inalte, pe care pasc placid cateva capre.
La cativa kilometri sud, dar la o lume departare de Mombasa, pe plajele Oceanului Indian se insira hotelurile all-inclusive.
Movila
Mama ghepard sta pe o movila si scruteaza savana. Se apropie seara, ora de vanatoare. Puiul o asteapta cuminte la poalele movilei.
Sta nemiscata multe minute. Atenta la miscarile ierbii, la turmele indepartate de antilope. Brusc, se misca. Se intinde. Coboara de pe movila. Se joaca cateva minute cu puiul incantat de regasire. Si pleaca. Iar movila asteapta putin, ca oamenii din ea sa isi revina din mirare, si pleaca si ea.
Sta nemiscata multe minute. Atenta la miscarile ierbii, la turmele indepartate de antilope. Brusc, se misca. Se intinde. Coboara de pe movila. Se joaca cateva minute cu puiul incantat de regasire. Si pleaca. Iar movila asteapta putin, ca oamenii din ea sa isi revina din mirare, si pleaca si ea.
duminică, 16 decembrie 2012
La cativa metri
N-am crezut. Nici povestile altora, nici site-urile agentiilor sau ale taberelor de safari.
N-am crezut ca vom sta la doar cativa metri de animale, ca o campie plina cat vezi cu ochi de zebre o sa devina un peisaj normal, ca o sa descoperim un leu si doua leoaice la trei metri de masina, in iarba inalta, intr-un loc in care ne uitasem deja. Nici ca vom vedea doua hiene la vanatoare (esuata, pfiu!). Nici ca vom pleca sa vem elefanti si vom vedea elefanti. Nici ca o stam in liniste minute in sir sa ne uitam la o mama ghepard care se joaca cu puii ei sau la un elefant urias, probabil alungat din turma lui de noul mascul alfa. Sau la o masa compacta de hipopomani care se misca haotic de cate ori unul face o miscare. Sau la o turma de babuini care a umplut campia. Sau la o turma de girafe care paste la rasarit intr-o poiana de langa tabara.
Karibu Kenya!
Calatoria in Kenya a aparut din nimic. In septembrie, se stransesera cateva zile libere, de prin weekenduri lucrate, si primul nostru gand fusese sa le petrecem pe coasta Spaniei, la soare, intr-o camera cu vedere la mare. In liniste.
Dar cum biletele de avion erau cam scumpe pentru ce credem noi ca merita platit pentru o calatorie in Europa, am inceput noaptea tarziu sa exploram alte destinatii. Pe lista, Nairobi. Si Nairobi a fost!
Asa ca pe 8 septembrie dimineata, intr-un rasarit roz-galbui-albastrui filtrat de ceata, am aterizat la Nairobi.
Karibu Kenya! Bine ati venit in Kenya! Zambete mari si albe.
Maxwell, ghidul nostru, ne asteapta la aeroport si pornim imediat catre Great Rift Valley.
Suntem in Africa, la 1 grad latitudine sudica, la peste 2000 de metri altitudine si 15 grade Celsius. Oamenii vand paturi masai de lana rosie si caciuli de lana. Hm!
Calatoria continua catre Masai Mara. Vreo 4 ore, dintre care una pe asfalt si trei pe drum de pamant, intr-o hurducaiala continua.
Masai Mara - pamantul patat (de copaci si umbre de nori) al masailor - este o rezervatie de 1500 km patrati vecina cu Serengeti al Tanzaniei, de unde primeste in fiecare an milioane de gazele, antilope, gnu si zebre. Toate animalele emblematice pentru Africa traiesc in Masai Mara. Iar noi eram acolo sa le vedem de aproape.
Nicio lectura, niciun reportaj, niciun film nu te pregateste pentru asta. Mergeam inca spre intrarea in rezervatie cand o turma de vreo 20 de girafe ne-a taiat calea. De toate dimensiunile, usor grabite, se miscau ca in slow-motion sub soarele african, pe fundalul savanei presarate de acacia. Am avut o senzatie de inceput de lume, coplesitoare, o bucurie invadatoare, care are nevoie de un scriitor mai talentat pentru a fi redata in cuvinte. Oricum, unul dintre momentele alea de bucurie totala.
In Kenya traiesc relativ in armonie multe triburi. Masaii nu sunt cei mai numerosi, dar sunt cei mai cunoscuti, pentru ca, in ciuda influentelor vietii "civilizate", si-au pastrat stilul de viata traditional. Viata lor nomada, ghidata de nevoile turmelor pe care le pastoresc, se intampla acum in sudul Kenyei si nordul Tanzaniei. Satele masai sunt raspandite in savana, cateva case de pamant, dintre care, de multe ori, una este scoala. De-a lungul drumului, semne simple de lemn indica "scoala elementara". Din cand in cand vedem departe oameni imbracati in rosu manand incet o turma de vite sau de capre catre undeva.
Dar cum biletele de avion erau cam scumpe pentru ce credem noi ca merita platit pentru o calatorie in Europa, am inceput noaptea tarziu sa exploram alte destinatii. Pe lista, Nairobi. Si Nairobi a fost!
Asa ca pe 8 septembrie dimineata, intr-un rasarit roz-galbui-albastrui filtrat de ceata, am aterizat la Nairobi.
Karibu Kenya! Bine ati venit in Kenya! Zambete mari si albe.
Maxwell, ghidul nostru, ne asteapta la aeroport si pornim imediat catre Great Rift Valley.
Suntem in Africa, la 1 grad latitudine sudica, la peste 2000 de metri altitudine si 15 grade Celsius. Oamenii vand paturi masai de lana rosie si caciuli de lana. Hm!
Calatoria continua catre Masai Mara. Vreo 4 ore, dintre care una pe asfalt si trei pe drum de pamant, intr-o hurducaiala continua.
Masai Mara - pamantul patat (de copaci si umbre de nori) al masailor - este o rezervatie de 1500 km patrati vecina cu Serengeti al Tanzaniei, de unde primeste in fiecare an milioane de gazele, antilope, gnu si zebre. Toate animalele emblematice pentru Africa traiesc in Masai Mara. Iar noi eram acolo sa le vedem de aproape.
Nicio lectura, niciun reportaj, niciun film nu te pregateste pentru asta. Mergeam inca spre intrarea in rezervatie cand o turma de vreo 20 de girafe ne-a taiat calea. De toate dimensiunile, usor grabite, se miscau ca in slow-motion sub soarele african, pe fundalul savanei presarate de acacia. Am avut o senzatie de inceput de lume, coplesitoare, o bucurie invadatoare, care are nevoie de un scriitor mai talentat pentru a fi redata in cuvinte. Oricum, unul dintre momentele alea de bucurie totala.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)