Guayaquil

Etern optimista, m-am straduit sa imi placa Guayaquil (asta pentru ca orasul plecase in dezavantaj, din cauza unor povesti ingrozitoare cu sechestrari, batai in drum catre ATM, morti subite si inexplicabile). Cei din jurul meu s-au straduit si ei, plimbandu-ma in zonele frumoase, moderne si bogate ale orasului.

Orasul vechi, cu casele coloniale de pe malul raului Guayas, transformate in galerii, ateliere, hoteluri si baruri. Orasul contemporan, cu zgarie-nori si parcuri ingrijite. Orasul bogat, cu cartierele de vile ascunse de garduri inalte si centrele comerciale epatante. Totul sub cer albastru.

 

Totusi, toate lucrurile bune nu reusesc sa scuture praful, smogul si gunoaiele care acopera cartierele marginase (cartiere de invaziune, unde oameni din provinciile sarace care vin la oras isi fac case unde se nimereste, pe dealurile din jur, fara plan, fara strazi, fara canalizare), casele gri si mizele din orasul vechi, pitite in spatele celor colorate, "de la strada", senzatia ca nu poti sa respiri, pielea lipicioasa si sfaturile de "pe aici, nu", "tine bine geanta", "nu lua taxiuri. sub nicio forma", "uita-te in spate".

Dar, cum majoritatea lucrurilor frumoase din Guayaquil acum cativa ani nu existau, etern optimista spera in continua schimbare.