Echinoctiu de primavara

Cum nu exista documente scrise, mai toate traditiile indigene din Anzi traiesc doar prin cei care le practica de generatii. Ritualurile sunt recreate intuitiv, cu credinta in insemnatatea lor si cu increderea ca sunt aproape asa cum se faceau odata.

Impreuna cu un grup de prieteni pasionati de cultura indigena, de Echinoctiu am recreat ritualul focului nou in Catequilla, situl arheologic pre-inca aflat pe linia Ecuatorului, pe care indigenii o stiau, iar savantii francezi au calculat-o gresit (celebrul monument La Mitad del Mundo, "Jumatatea lumii" calculata in 1736 sta la cateva sute de metri de Catequilla unde GPSul indica paralela 0° 0' 0").

Aproape de soare, fructe puse in spirala (semn de abundenta si diversitate), ganduri despre Pacha Mama si despre drumurile noastre si foc nou.
Se pare ca indigenii stingeau toate focurile cu o zi inainte de venirea Echinoctiului, iar in ritualul acesta aprindeau foc de la soare, un foc curat, lumina noua care le acompania gandurile si faptele in noul an.

Orhidee

In Ecuador, una din cinci plante este o orhidee. In total, sunt aproape 4500 de specii, dintre care o treime sunt endemice. 

 

Señor Maldonado

Am imbratisat un batranel, in joaca, pe treptele Catedralei. Am inceput sa vorbim si am descoperit unul dintre cei mai importanti artisti contemporani ai Ecuadorului si, poate, ai Americii Latine.

Am vizitat impreuna expozitia sa din centrul orasului, am mers la masa "como amiguitos", am fost la el acasa, o casa incredibila, din mansarda careia se vad centrul istoric si muntii ce inconjoara Quito. Am intrat intr-unul dintre cele cinci ateliere aflate in casa. Am vorbit despre cate proiecte are in acest moment si cata pofta are sa lucreze. Am rasfoit cartea pe care o lasase pe masa, cu ochelarii ca semn de carte, "Semiotica semnelor precolumbiene". Am vazut colectia de aproximativ 10000 de obiecte de arta precolumbiana, adunate intr-o viata, care umplu curtea interioara, salile de la parter, salile de la etaj, podelele, mesele si rafturile acestei case fabuloase, de unde isi asteapta in liniste muzeul propriu.

O sambata ireala, cu gol de bucurie in stomac, cu recunostinta pentru intamplator, cu admiratie pentru cum se poate trai la 83 de ani.

Avantajul

de a fi cea mai inalta fata din sat este ca ti se spune "super model american". In plus, aparitiile iti sunt marcate de "wow!"

Aici, super modelul impreuna cu admiratorul sau intr-un camion in drum spre piata :)

De 8 martie

8 martie a inceput pe 7 martie, la 7 dimineata, in curtea colegiului. A inceput cu "Santa Maria, Madre de Dios, ruega por nosotros", spus in cor de aproximativ 200 de copii si adolescenti. A continuat cu un discurs cam lungut in care un profesor tanar ne-a amintit de toate nedreptatile facute femeilor, in toate timpurile si in toate culturile. "Poate pentru ca femeile sunt fiinte superioare si asa am ales sa le dominam" a fost o supozitie. Concluzia insa a fost ca nu suntem nici superioare, nici inferioare ci unice. Cat se poate de politically correct.
Evenimentul s-a incheiat cu un grup de mariachi (mexicani!), care au cantat serenade, au facut dedicatii si au invitat lumea la dans. Hora si trenulet de profesoare si eleve, miscari si zambete incurcate, distributie de trandafiri rosii. Pe la 7 si jumatate deja terminasem de sarbatorit.

Pe 8 martie, in fiecare piata importanta din orasul vechi e cate un eveniment: un targ, o expozitie, un concert. Aici, Plaza Grande:

 

Traversand Anzii

Ploaie, ploaie, ploaie, verde, ceata, acvile planeaza peste padure, drumul taie versantii, ploaie, versantii o iau la vale, pietre uriase cad pe drum, ore, ore, ore de asteptare.

 

 

E prima zi dupa Carnaval, soselele sunt pline, de Carnaval toti plecatii de acasa se intorc sa isi vada familiile, iar acum sunt din nou in drum spre Quito. Autobuzul nostru e la kilometrul 7 al cozii, dar probabil masinile se insira pe mai bine de 30 de kilometri.

Oamenii ies pe sosea, soferii camionetelor cu fructe incep sa vanda, sunt cozi, portocalele, bananele, ananasul si pepenii dispar repede. Mai sus, un fermier care transporta branza deschide butoaiele si incepe sa distribuie bucati de branza proaspata.

N-a mai ramas nimic de mancare. Mai sunt camionete, dar incarcate de platanos - bananele verzi folosite pentru gatit. Nu se pot manca crude, asa ca, intr-o curba, un grup pe oameni improvizeaza un foc. Iar cand apar primii carbuni, apare si o galeata de 10 litri plina cu peste proaspat. Totul capata un aer de comunitate, e fiesta pe sosea, un fel de Carnaval bis.

Dupa 10 ore, drumul este eliberat si repornim spre Quito.

¡Viva El Carnaval!

Carnavalul e fiesta nebuna care cuprinde America Latina in fiecare an, la sfarsit de februarie sau inceput de martie. Sunt ultimele zile inainte de cele 40 de zile de reflectie si retinere impuse de apropierea Pastelui. Si asa, Carnavalul este exact opusul reflectiei si retinerii. Sunt patru zile de balamuc generalizat, de costume, masti, dansuri, muzica, culori, mancare, alcool, parade si petreceri in strada. In Ecuador, Carnavalul mai inseamna batai cu apa, cu spuma, cu culori, cu faina si cu oua. in functie de regiuni si preferinte.

Anul acesta, Carnavalul din La Maná, un orasel aflat pe langa vulcanul Cotopaxi si inconjurat de plantatii de banane, cafea, cacao, yuka si tutun, ne-a oferit de toate.

Spuma in par, in ochi, pe peste tot si pe nepregatite:

O parada deschisa de un rege maruntel,

continuata de o Miss Bunicuta,

fanfara militara,

dansuri traditionale,

 

si moderne,

costume in culori ametitoare,

si inchisa de un car alegoric stangaci intru victoria Ecuadorului la Campionatul Mondial de Fotbal.