sâmbătă, 8 martie 2014

Traversand Anzii

Ploaie, ploaie, ploaie, verde, ceata, acvile planeaza peste padure, drumul taie versantii, ploaie, versantii o iau la vale, pietre uriase cad pe drum, ore, ore, ore de asteptare.


E prima zi dupa Carnaval, soselele sunt pline, de Carnaval toti plecatii de acasa se intorc sa isi vada familiile, iar acum sunt din nou in drum spre Quito. Autobuzul nostru e la kilometrul 7 al cozii, dar probabil masinile se insira pe mai bine de 30 de kilometri.

Oamenii ies pe sosea, soferii camionetelor cu fructe incep sa vanda, sunt cozi, portocalele, bananele, ananasul si pepenii dispar repede. Mai sus, un fermier care transporta branza deschide butoaiele si incepe sa distribuie bucati de branza proaspata.

N-a mai ramas nimic de mancare. Mai sunt camionete, dar incarcate de platanos - bananele verzi folosite pentru gatit. Nu se pot manca crude, asa ca, intr-o curba, un grup pe oameni improvizeaza un foc. Iar cand apar primii carbuni, apare si o galeata de 10 litri plina cu peste proaspat. Totul capata un aer de comunitate, e fiesta pe sosea, un fel de Carnaval bis.

Dupa 10 ore, drumul este eliberat si repornim spre Quito.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu