Avantajul

de a fi cea mai inalta fata din sat este ca ti se spune "super model american". In plus, aparitiile iti sunt marcate de "wow!"

Aici, super modelul impreuna cu admiratorul sau intr-un camion in drum spre piata :)

De 8 martie

8 martie a inceput pe 7 martie, la 7 dimineata, in curtea colegiului. A inceput cu "Santa Maria, Madre de Dios, ruega por nosotros", spus in cor de aproximativ 200 de copii si adolescenti. A continuat cu un discurs cam lungut in care un profesor tanar ne-a amintit de toate nedreptatile facute femeilor, in toate timpurile si in toate culturile. "Poate pentru ca femeile sunt fiinte superioare si asa am ales sa le dominam" a fost o supozitie. Concluzia insa a fost ca nu suntem nici superioare, nici inferioare ci unice. Cat se poate de politically correct.
Evenimentul s-a incheiat cu un grup de mariachi (mexicani!), care au cantat serenade, au facut dedicatii si au invitat lumea la dans. Hora si trenulet de profesoare si eleve, miscari si zambete incurcate, distributie de trandafiri rosii. Pe la 7 si jumatate deja terminasem de sarbatorit.

Pe 8 martie, in fiecare piata importanta din orasul vechi e cate un eveniment: un targ, o expozitie, un concert. Aici, Plaza Grande:

 

Traversand Anzii

Ploaie, ploaie, ploaie, verde, ceata, acvile planeaza peste padure, drumul taie versantii, ploaie, versantii o iau la vale, pietre uriase cad pe drum, ore, ore, ore de asteptare.

 

 

E prima zi dupa Carnaval, soselele sunt pline, de Carnaval toti plecatii de acasa se intorc sa isi vada familiile, iar acum sunt din nou in drum spre Quito. Autobuzul nostru e la kilometrul 7 al cozii, dar probabil masinile se insira pe mai bine de 30 de kilometri.

Oamenii ies pe sosea, soferii camionetelor cu fructe incep sa vanda, sunt cozi, portocalele, bananele, ananasul si pepenii dispar repede. Mai sus, un fermier care transporta branza deschide butoaiele si incepe sa distribuie bucati de branza proaspata.

N-a mai ramas nimic de mancare. Mai sunt camionete, dar incarcate de platanos - bananele verzi folosite pentru gatit. Nu se pot manca crude, asa ca, intr-o curba, un grup pe oameni improvizeaza un foc. Iar cand apar primii carbuni, apare si o galeata de 10 litri plina cu peste proaspat. Totul capata un aer de comunitate, e fiesta pe sosea, un fel de Carnaval bis.

Dupa 10 ore, drumul este eliberat si repornim spre Quito.

¡Viva El Carnaval!

Carnavalul e fiesta nebuna care cuprinde America Latina in fiecare an, la sfarsit de februarie sau inceput de martie. Sunt ultimele zile inainte de cele 40 de zile de reflectie si retinere impuse de apropierea Pastelui. Si asa, Carnavalul este exact opusul reflectiei si retinerii. Sunt patru zile de balamuc generalizat, de costume, masti, dansuri, muzica, culori, mancare, alcool, parade si petreceri in strada. In Ecuador, Carnavalul mai inseamna batai cu apa, cu spuma, cu culori, cu faina si cu oua. in functie de regiuni si preferinte.

Anul acesta, Carnavalul din La Maná, un orasel aflat pe langa vulcanul Cotopaxi si inconjurat de plantatii de banane, cafea, cacao, yuka si tutun, ne-a oferit de toate.

Spuma in par, in ochi, pe peste tot si pe nepregatite:

O parada deschisa de un rege maruntel,

continuata de o Miss Bunicuta,

fanfara militara,

dansuri traditionale,

 

si moderne,

costume in culori ametitoare,

si inchisa de un car alegoric stangaci intru victoria Ecuadorului la Campionatul Mondial de Fotbal.

¿Cómo se dice Pokemon en inglés?

"Cum se spune Pokemon in engleza?". A fost intrebarea unui baietel de vreo 8 ani, strecurata in sirul de intrebari de tipul "cum se spune nu-stiu-ce in engleza?". O declar Dragalasenia Zilei.

Altele:
- Copiii din clasele mici nu prea inteleg ce e cu Romania asta, cum de e in Europa, dar totusi nu e Spania.
- In pauze copiii se apropie de mine, se lipesc, ma mangaie pe par, ma intreaba cum ma cheama, de unde sunt, cati ani am, daca sunt maritata, dar copiii am? si ce fac in Ecuador? Tot bunul simt al lumii :)

 - Intr-o grupa de piticei de 6 ani, dupa ce am trecut de culorile steagului Ecuadorului, am vrut sa vorbim de culorile tarilor vecine. Asa ca i-am intrebat cu ce tari se invecineaza Ecuadorul. Primul raspuns: Spania! Insistand pe Columbia si Peru, am primit intrebarea "Dar ce e Peru?".
- Iar in clasele mai mari, "Aaa, Transilvania exista?!"

Lectii la 3000 de metri

Din curtea colegiului, Quito se vede departe, in vale.

Prima zi in Quito

incepe la 5 dimineata cu o durere de cap. Rea. Am un plus de 2850 de metri inaltime si un minus de 6 fusuri orare fata de ultima mea destinatie.

Si continua in bucataria comuna cu Hermana Carolina, o chilena micuta plecata de acasa in misiune de facut bine, care imi ofera marmelada de gutui - "o specialitate din Chile, aici nu se gaseste". Exotic :)

Incet, incet, casa si imprejurimile se umplu de viata. Copiii de la scoala de peste gard incep harmalaia inainte de 7. Orele incep la 7.15, dar copiii se aduna din timp sa joace un pic de fotbal inainte de alarma de incepere a orelor. Da, alarma, asa cum se anunta bombardamentele in filme. Nu cel mai linistitor sunet in Quito cel inconjurat de vulcani activi, in care eruptiile si cutremurele nu sunt niste necunoscute.
Trece.

In bucatarie, apar pe rand, Katty, Luz, Vilma, Abigail, Rosita, Saskia. Unele traiesc in casa, studente fara posibilitati financiare pe care le sustine fundatia, altele lucreaza in biroul de la parter, unde functioneaza un birou al Fundatiei Fe y Alegria Ecuador.
Sunt intr-o casa a fundatiei, intr-un cartier sarac din sudul Quito-ului. Sunt voluntar pentru prima oara in viata, voi lucra cu copii si adulti din diverse zone ale Ecuadorului si sper (ca de fiecare data la inceput de ceva) in experiente noi care sa ma inspire.

Anne, o frantuzoaica biolog transformata in voluntar de vreo 2 ani, se ofera sa ma insoteasca in prima plimbare prin oras. Plecam catre centru, e zarva mare, in weekend sunt alegeri locale, iar candidatii fac ultimele eforturi de a-si convinge concetatenii. Primesc fluturasi electorali insotiti de cadouri: o cutie de chibrituri (candidatul Puterii) si programul grupelor Campionatului Mondial de Fotbal din Brazilia (candidatul Opozitiei).

In centrul istoric (primul loc declarat Patrimoniu al Umanitatii de UNESCO in 1978, pentru cel mai bine conservat oras colonial spaniol din America) e un miting impotriva exploatarii unei rezerve de petrol din Yasuni, cea mai importanta arie protejata din Amazonia ecuadoriana.

De jur imprejur, in ceata, cartierele se urca pe munte, siruri de case acopera pantele, o Fecioara inaripata vegheza de pe o culme.

Pe Calle La Ronda, intr-una dintre casele coloniale recent renovate, cu curti interioare pline de flori si marginite de coloane, intalnesc si primele gusturi ecuatoriene. Ma predau in fata unei empanada de platano, stropita cu ají (un sos iute care insoteste toate mancarurile aici), a unei supe groase de cartofi cu avocado si branza si (inevitabil, sunt in America de Sud) in fata unei portii de carne marinata si fripta. Platesc 5 dolari si ma pregatesc pentru multe descoperiri gustoase.

Seara, e petrecere in cartier. Lumea isi ia la revedere de la bautura. Timp de 2 zile, inainte de ziua alegerilor este lei seca, este interzis bautul. Cetateanul trebuie sa voteze treaz. Si obligatoriu (daca nu ai cartolina de votant, amenda e de 50 de dolari si o poti primi de la orice politist care te identifica pe strada de acum pana la urmatoarele alegeri). Petrecerea e inecata in fum de gratar, pe care sfaraie toate variantele posibile de carne si, izolate, niste turte de yuca. In timpul cinei ma pun la punct cu actualitatea politica si cu optiunile politice ale celor trei ecuatorience din grup. Seara se termina suprarealist, intr-un club sarman de karaoke, unde Katty, Sandra si Evelyn se produc con mucho gusto.
¡Buenas noches!