Nici aztecii, nici toltecii, nici zapotecii, nici nahua, nimeni nu a fost ca maiasii! declama señor Tomas cu convingere.
Ne-a agatat din drum, in ultima curba inainte sa ajungem la Chicken Itza. Ne-a fluturat o harta a sitului, o legitimatie de ghid federal, stirea ca preturile pentru serviciile de ghid sunt reglementate la Chichen Itza si 50 de pesos discount, asa ca, 10 minute mai tarziu, iata-ne, 4 elevi cumintei, ascultand incordati explicatiile in spaniola. Doi mai incordati decat altii, normal. Dar ghidul in spaniola e cu 100 de pesos mai ieftin decat cel in engleza, noi vrem sa invatam, avem si colac de salvare in caz ca nu intelegem (Tudor), asa ca alegerea a fost usoara.
Señor Tomas a vorbit normal pana cand am intrat intre ruine. La prima poveste istorica, tonul s-a schimbat; e serios, patruns si declamator. Mandru de ce a fost poporul din care face si el parte. Astronomie, matematica, arhitectura (aici, señor Tomas recunoaste ca maya au invatat de la tolteci, dar oricum...), calendarul cel incredibil de precis, manufactura. Nimic nu se compara cu civilizatia maya!
Señor Tomas nu are mare parte din dintii de sus. Cand rosteste numele zeilor maya, ai senzatia ca li se inchina. La prima silaba ridica ochii spre cer, face o pauza dramatica si apoi, pentru ultima silaba, coboara privirea in pamant. Ne spune in mai multe randuri ca maya nu practicau sacrificios humanos, ca asta era un obicei toltec, aparut odata cu influenta tolteca, in jurul anului 1000. Singurul motiv era seceta prelungita si se sacrifica o singura persoana, o persoana cu calitati: o virgina sau cea mai frumoasa femeie din oras sau capitanul echipe invingatoare la jocul maya. De fiecare data, ne si demonstreaza sacrificios humanos, infigandu-si in inima (sau in gat!) o antena veche de radio. Impins in piept (sau in gat!), capul telescopic se strange si señor Tomas pare strapuns de moarte.
Isi revine rapid si ne trece printre fapte, piramide, cladiri, temple cu 1000 de coloane, altare, terenuri de joc, drumuri sacre, observatorul astronomic.
Faptele istorice sunt presarate cu teorii proprii. Lucreaza de 25 de ani la Chicken Itza, asa ca are observatii, demonstratii si descoperiri personale.
Cateva mostre:
A. La echinoctiu, lumina soarelui proiecteaza pe piramida forma sarpelui cu pene, Kukulkan, zeul vietii, cel mai important in panteonul maya. Anul acesta, pe 21 martie la Chichen Itza au fost 60.000 de oameni sa-l vada. Dar se poate vedea si altfel, zi de zi: señor Tomas merge incet, incet de-a lungul piramidei si ne face sa-l urmam: Iata-l, apare pe prima treapta, acum, pe a doua, acum, pe a treia. Dupa a noua, ii descoperim si capul, sculptat, imens, la baza piramidei.
B. Nu se stie cati jucatori erau pe teren la celebrul joc maya cu mingea. Dar señor Tomas crede ca in fiecare echipa erau 7. Pentru ca 7 numar cabalistic, magic: sarpele din care e inspirat Kukulkan (si care naste pui vii, nu depune oua, ca majoritatea serpilor) face 7 pui, saptamana are 7 zile, curcubeul are 7 culori, ecoul in anumite locuri din Chichen Itza are 7 reverberatii, si alti de 7 pe care nu mi-i amintesc.
C. In fata piramidei, bate din palme intr-un anumit fel, iar ecoul ii raspunde Ku-kul-kan, numele zeului caruia ii e dedicat.
D. Pe terenul de joc, bate din nou din palme si striga o data, apoi de doua ori, pentru a ne demonstra "la acustica divina" a locului si cele 7, respectiv 14 ecouri care raspund fiecarui sunet. Un grup de turisti il aplauda si il fluiera ca pe un rockstar.
Chichen Itza este cel mai important sit maya din Yucatan. Asta, pentru gloria orasului trecut si pentru cat de bine s-a pastrat pana acum. Orasul a fost gasit ingropat la 2 metri sub jungla. Ceea ce se poate vizita astazi este doar zona ceremoniala a orasului: templele, terenul de sport, altarele, osuarele, observatorul astronomic. Oamenii traiau in afara zidurilor cetatii in colibele de lemn cu palapa de frunze de palmier, asa cum le intalnim peste tot si astazi.
Pe drumurile sacre care leaga ansamblurile arhitectonice de la Chichen Itza, zeci de artizanii expun masti, ceramica si tesaturi in culori nebune. Intre culorile Mexicului, nu exista nuante pastelate. Pe aleea catre iesire, ne miscam intr-o mare de rosu, galben puternic, albastru, mov, verde crud, roz, portocaliu, turcoaz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu