Vamos a pescar! striga, trecand in fuga pe langa noi.
Il urmaream de cateva minute. In jur de 40 de ani, slab, bronzat, a inotat pana la barca impingand un butoias cu motorina. A alimentat-o, a tras-o mai la mal si acum trece pe langa noi, aruncand invitatii in mare graba.
In jumatate de minut se intoarce, cu instrumentele de pescuit.
Que vas a pescar? intreaba Teddy.
Vamos, vamos! Hoy es gratis, raspunde fara sa se opreasca.
Asa ca Teddy fuge dupa el. E deja vreo 6 dupa-amiaza, nu apucam sa aflam unde se duce, pentru cat timp, daca precis se intoarce aici... Dar, de ce nu?
Se urca amandoi in barca. Teddy trage barca in larg, desprinde ancora si pleaca spre recif. Omul cauta companie si ajutor. Sau ajutor si companie. Mai e o ora pana apune soarele si vrea sa prinda o baracuda pentru acasa, mexican style. Asadar, fara bat si mulineta, plimba un fir lung de 60 de metri, infasurat pe o rola de plastic, la capatul caruia luceste un pestisor de metal. In lumina soarelui reflectata de apa, arata exact ca pestorii argintii, hrana baracudelor.
Dar azi, soarele pleca mai devreme. 10 minute de la plecare, intra intr-un nor din care nu mai iese inainte de apus. Pestisorul fals nu sclipeste, baracuda nu apare.
O ora jumate dupa, Teddy se intoarce din excursie fara baracuda, cu o durere in muschii bratelor (a trebuit sa miste tot timpul firul cel lung, incercand sa atraga baracuda), cu un inceput de basici in palma (acelasi motiv) si cu un zambet larg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu