Punta Allen

Punta Allen e un sat de pescari la 50 de kilometri sud de Tulum, la capatul unui firicel de peninsula, Boca Paila. Ghidurile turistice si oamenii din jur ne indeamna sa nu incercam o excursie acolo pe cont propriu, mai bine ne inscriem intr-un tur organizat cu Jeep-uri. Dar noi venim din Romania (si din Mexic, caci de avem prieteni aici pentru cateva zile, Tudor, prietenul lui Teddy care traieste de 3 ani in Ciudad de Mexico si Edvina, iubita lui), am vazut ceva drumuri desfundate la viata noastra, asa ca micutul Clio inchiriat porneste intr-o dimineata direct catre Punta Allen.

Punta Allen este punctul de intrare in rezervatia naturala Sian Kaan, o biosfera care se intinde pe 4500 de kilometri patrati in sudul Yucatanului. Marea cu bariera de corali (bariera de corali din America Centrala, care incepe in dreptul Yucatanului, continua in dreptul Belize si Guatemala si se termina in Honduras este a doua bariera de corali a lumii, dupa Marea Bariera din Australia), laguna si jungla au fost declarate de UNESCO patrimoniu mondial si adapostesc paduri de mangrove, 800 de specii de plante, 350 de specii de pasari, pume, jaguari, oceloti, mai multe specii de maimute, crocodili, testoase, mamifere marine si pesti.

Dar plajele biosferei sunt pline de gunoaie. Tot ce vrei: papuci de plaja, lotiuni solare, PETuri, can-uri, dopuri de toate culorile, brichete, un televizor, scaune de plastic. Toate se afla depozitate pe plaja pe care o urmareste drumul catre sat. Mergem pe o limba subtire de pamant, pe stanga avem marea, pe dreapta, laguna. Ne oprim sa facem fotografii. La marginea lagunei, un grup de pescari cu barcile lor. Dintre ei, se desprinde un batran. Vine sa ne vanda ceva, ne gandim, poate vreun tur cu barca. Nu, a venit sa ne spuna buna ziua si sa ne povesteasca ce frumoasa e Sian Kaan. Barcile lui si ale colegilor sunt ocupate, asteapta un grup de turisti care vor sosi cu Jeep-urile.

Deplangem gunoaiele si ne povesteste ca toate plajele au fost curatate acum doua luni, ca tot ce am vazut e adus de curand de mare. Gunoaiele Marii Caraibilor (poluata de traficatul de vase de croaziera care duc zeci de mii de turisti in toate directiile, din insula in insula) sunt purtate de curenti aici, pe plajele din Boca Paila.

Ajungem la Punta Allen. O strada principala trasata in nisip, cateva casute, un loc unde se poate cumpara bere, inca un magazin alimentar, cateva pensiuni, trei restaurante. O biserica care priveste spre mare.

Luam o barca si plecam in laguna. Daca avem noroc, poate vedem crocodili, testoase si delfini.

Avem noroc.
Cum ne urcam in barca, il vizitam pe crocodilul rezident in aceasta parte a lagunei. Cu ceva efort, il dibuim intre radacinile mangrovelor. Tot cu ceva efort, se desluseste si in fotografie.

Norocul ne urmareste. Iesim in larg si vedem un delfin. Inoata linistit, il urmarim cateva minute. Vocabularul spaniolo-mexican nu ne ajuta sa ne exprimam starile. Repetam la nesfarsit "que bonito!', "que lindo!", "oh, pequenito!". Ma intreb daca in romana am fi fost mai articulati. Nu cred. Prea mare emotia.
Ne departam un pic si vedem un al doilea delfin. Mananca. Trei cormorani il urmaresc de sus.

Trecem pe langa copacii incarcati de pasari. Cormoranii, mari vanatori subacvatici, fregatele, care nu se pot scufunda, se bazeaza pe ce prind cormoranii.

Pe un canal ingust, marginit de mangrove, intram in Laguna Neagra. Neagra, pentru ca frunzele cazute ale mangrovelor putrezesc pe fundul apei si o fac neclara si inchisa la culoare. Aici isi tin pescarii barcile cand vine uraganul. Un port natural 100%, protejat de mangrove.

Iesim in mare pentru un pic de snorkeling la bariera de corali. Cu echipament de protectie obligatoriu, toata lumea face snorkeling (uraaa!). Inotam de-a lungul recifului, vedem multe specii de corali, evantaie, copacei, farfurii, ciuperci, creiere, labirinturi. Protejati de ei, pesti tropicali, crabi, o langusta uriasa, pestele inger, melci in cochilii uriase.

Ultima oprire, Piscina. O zona uriasa cu nisip alb si apa turcoaz care nu depaseste un metru adancime. Culori de Caraibe, asa cum le-am vazut la televizor :)

Ne intoarcem in sat, intram in unul dintre cele trei restaurante, mancam si ne imbarcam pentru cei 50 de kilometri ai drumului de intoarcere la Tulum.
Dupa doua ore si jumatate, ajungem. Ghidurile amenintatoare aveau partial dreptate. Masina arata rau dar e sanatoasa si vesela. Ca si noi.