Intr-o galerie de pictura, batranul ghid se plange de stilul de viata impus de comunisti si spera, ridicand ochii spre cer, ca anul asta Fidel sa moara. Fratele Raul nu este la fel de carismatic si poate oamenii se vor revolta mai usor si lucrurile se vor schimba. Dar, pana atunci, oamenii se zbat in saracie, cu salarii de 30-50 de euro, mancare si bunuri rationalizate (tocmai le-au scos acum niste kilograme de carne si detergentul).
De doua luni, batranelul cauta in farmacii aspirina si crema analgezica si nu gaseste. Se gaseste insa la coltul strazii, la de zece ori pretul. Presati de saracie (si lene), multi cauta surse de facut bani usor, ceea ce a transfomat Cuba in tara lui “Aladin (Fidel) si cei 11 milioane de hoti”.
Toate ne sunt spuse soptit si cu ochii pe usa, iar tema discutiei se schimba in “transparenta apei in pictura peisagistilor cubanezi” ori de cate ori intra cineva pe usa.
Un sir de victorii ale comunismului.
PS. Recunosc ca, dupa Mexic si Guatemala, unde am simtit (superficial, dar macar avem o idee) influenta Statelor Unite asupra tarilor mai sarace din jur, Cuba si idealurile ei de independenta ne erau foarte simpatice. Ni se parea grozav ca o tara mica a reusit sa tina in sah o super-putere aflata la 60 de mile de coastele sale.
De aici, din Cuba, idealurile pictate pe ziduri sunt in contrapunct cu realitatea de pe strada, de oameni, de masini, de casele lasate in paragina, de “shop-uri” in care preturile sunt de neatins pentru localnici, de alimentarele goale, de vitrinele triste, de privirile alerte ale oamenilor care se plang oricui vrea sa ii asculte.
Frumoasa rezistenta, urat comunismul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu