De la etajul 13 al hotelului cu alura comunista inaltat pe Malecón printre case de inceput de secol XX, vedem apusul soarelui peste ocean. Lumina portocalie cade peste central Havanei, peste acoperisurile caselor odata prospere, acum decrepite si suprapopulate de familii sarace. Pe Malecón, bulevardul de la malul marii, contruit de Mafia americana la inceputul secolului XX in cartierul “lor”, trec masini supradimensionate si vechi, masinile americane ale anilor 50, ajunse simbol al Cubei. Sunt multe, asa cum arata cartile postale si ghidurile, insa destul de amestecate cu valul nou de masini europene si coreene.
Am ajuns la Havana cu un avion rusesc vechi ce ne-a facut sa ne simtim in epoca primului James Bond. Ca sa intram in film, in loc de apa sau suc, ne-am hidratat cu un Cuba libre, preparat cu Havana Club si o cola necunoscuta, ca deh!
Plimbarea nocturna prin centru, ne arata o Havana fantomatica, cu strazi centrale cu lumina joasa, stradute laterale complet intunecate si case mari, cu ferestre negre ce par nelocuite. Si multe schele, caci Havana e in renovare din anii 80, insa, probabil, intr-un ritm mai tropical.
In semi-obscuritate intalnim si primii timadores, cubanezi care incearca sa pacaleasca turistii pentru un castig oarecare, fie un comision de la un restaurant in care reusesc sa ii atraga, fie continutul unui portofel :)
Pe noi ne-au abordat la un semafor: un cuplu de negrii (populatia Cubei e un mix de albi, descendenti ai colonistilor spanioli, negri, din sclavii africani adusi aici pe plantatiile de trestie de zahar si creoli), entuziasmati la maxim ca suntem din Romania (?!), ne-au luat in brate pe rand, sa simta pe unde sunt portofelele (credem) si au incercat (din nou, credem) sa ne duca intr-un bar sub pretextul ca acum (ce noroc!) e in oras un festival Buena Vista Social Club. Cand le-am spus ca multumim, dar ne continuam plimbarea, s-au jignit si au plecat bodoganindu-ne.
La cateva minute, un student la Medicina (ne-a arata legitimatia dubios de spontan) s-a insarcinat sa ne arate unde e restaurantul pe care il cautam, indreptandu-ne intr-o directie gresita. Cand am vazut ca am ajuns pe stradute prea intunecate pentru prima noastra seara la Havana, ne-am despartit prieteni, fara niciun protest din partea lui.
Nu stim ce-au fost, hoti sau “agenti de vanzari”, dar in orice caz, daca ii refuzi, sunt blanzi, te lasa in pace destul de usor.
Episodul a trecut, dar ideea de “in ce tara am ajuns, fratilor ?!” a ramas, din pacate. Sa vedem daca restul experientei o va sterge!
Ahhh, sa nu amintiti nimic de coincidentele cu cei doi romani intalniti in aeroport.....oh sunt suparat :).
RăspundețiȘtergereCe faceti? Moscova?
Ionut