Pe 7 iunie, dimineata, ne-am luat la revedere de la Tulum. De la plajele cu nisip alb, de la umbra palmierilor, de la bicicleta, de la parcatul ei cu respiratia taiata de caldura si efort, de la super burrito-ul de pastor facut de Oscar si Daly, de la Oscar Jr, baietelul lor inamorat de tatuaje si medaliat cu aur la concursul de English spelling, de la sala de sport calduroasa si umeda unde nimeni un dadea drumul la aerul conditionat (asa, orice minut de sport parea super-eficient), de la El Asadero, Marco si sotia lui prea modesta care ne-au oferit gratuit ultima cina la Tulum, cele mai grozave tacos de arrachera (carne de vita), nopal (cactus) si salsitas facute in casa (avem retete!), de la cenotele racoroase ascunse in padure, de la cei 60 km pe care ii parcurgeam pana la cinematograful din Playa del Carmen, de la La Flor de Michoacan, cu gradina plina de flori in care am facut exercitii la spaniola acompaniati de choco-banana (o banana infipta intr-un bat, inghetata si invelita in ciocolata presarata cu fungi de cocos) si de licuado de platano y granola (o bautura cu lapte, banana si cereale – minune; cand ajungem la urmatorul “acasa”, cumparam robot, sa putem sa ne facem), de la Pepenero si Mezcaleria Juan y Jose, mai singurele locuri in care “se iese” la Tulum, de la Cafeneaua Artistilor si lectiile despre mine pe care le-am invatat acolo, de la o cina Mexican-style de 100 de pesos (adica vreo 25 lei, amandoi), de la Camello, restaurantul pescaresc de la marginea satului, intotdeauna supra-aglomerat, de la Simone, de la iTour, Daniele, Miguel, Marco, de la multii italieni din Tulum cu care mexicanii se simt in competitie, de la diminetile in care “stresul” era “Azi ce facem, unde mai mergem?”, de la Skina Rudda si repertoriul lor.
Plecam din Tulum, plecam din Mexic, deja se intrevede o altfel de viata, intr-un alt ritm si alt loc. Dar pana atunci, schimbam paradisul din Mexic pe cel din Cuba si Costa Rica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu