Ajungem la cascade dupa vreo trei nopti in care a tot plouat. Misol-Ha are o cadere de 45 de metri, iar in fotografiile care o promovau, arata mult mai delicata decat acum. In spatele cascadei este o grota vizitabila in care, din cauza debitului cascadei, nu am putut ajunge. Ne-am oprit, loviti de curentii de aer si apa de sub cascada si facuti ciuciulete desi purtam un soi de pelerine. Infricosatoare forta!
Agua Azul nu a fost chiar albastra ci verzui-ciocolatie, din cauza acelorasi ploi. Aici raul isi face loc printre roci calcaroase bogate in magneziu, iar apa capata o culoare bleu minunata. Cascadele sunt acompaniate de piscine naturale in trepte, spre bucuria sutelor de turisti care ajung in zona. Cararea urca pe langa cascade aproximativ 7 km, primele sute de metri sunt pline de lume, apoi randurile se subtiaza pana raman doar cativa oameni pe drum. La un moment dat insa am fost avertizati de un politist local sa nu continuam urcarea pentru ca se mai intampla sa apara bandidos. Asa ca ne-am petrecut restul de timp la umbra pe malul raului, in compania a doi catei amatori de biscuiti sarati.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu