Esenta de Mexic: civilizatia indigena e impacata cu influenta europeana ("doua cantece diferite, lovindu-se, amestecandu-se") si au format impreuna unicul Mexicului.
Case coloniale mari, maiestuoase, dar colorate in culorile tari, indigene. Strazi largi, moderne, abundand de artizanat traditional. Curti interioare transformate in gradini tropicale luxuriante. Cafenele si restaurante cu aer european, prin fata carora trec neincetat oameni in costume populare.
Catedralele se dezvaluie in fiecare piata, piateta sau colt de strada. Doar in centrul istoric al orasului sunt notate pe harta 23.
Orasul are un ritm patriarhal, molcom, toropit de caldura, care se amesteca (un amestec, din nou!) cu ritmul grabit al vietii moderne.
Parcul central, dupa-amiaza, imediat ce se racoreste un pic, se umple de lume. Fanfara canta in foisor. Batrani danseaza, gura-casca de toate varstele privesc distrati. Cafenelele dimprejurul pietei gem de lume. Lustragii lucreaza, clientii citesc ziarul asezati comod la inaltime. Cand fanfara pleaca, incepe muzica la cate o terasa.
La cateva strazi mai incolo, orasul tanar. Facultatea de arhitectura, facultatea de drept, institutul de arte grafice. Intre ele, cafenele pline de tineri interesanti, mexicani sau straini. Muzeul de arta contemporana, concerte de jazz, artizanat "cool", teatru. Muzica live, din nou. Conversatie cu replica despre Romania si balcani.
Intr-o zi, ne-am adapostit de caldura in biblioteca Institutului de Arte Grafice: doua sali umplute la refuz de albume si carti, oameni tineri rasfoind, o curte interioara pentru studiu protejata total de umbra unei bungavilea uriase. Doua ore de liniste si contemplare greu de uitat.
In alta zi, am petrecut alte cateva ore remarcabile in Centrul Cultural Santo Domingo. Aflat intr-o manastire dominicana construita la finalul secolului XVI, renovata si "povestita" impecabil, muzeul descrie istoria Oaxacai extrem de ordonat si de detaliat. Reperele istoriei milenare a locului iti devin familiare pe masura ce treci pe culoarele manastirii, prin foste dormitoare, capele sau chilii. Ferestrele coridoarelor sunt tablouri vii, caci se deschid catre gradina botanica de doua hectare care inconjoara centrul.
Si, Oaxaca es preciosa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu