In San Juan Chamula, un sat maya foarte traditional de pe langa San Cristobal, intalnim un exemplu pur de religie sincretica (Mack, daca ar fi fost cu noi, ar fi fost incantat). Unite in mod fortat, religia catolica si religia antica maya au generat ritualuri catolico-pagane neverosimile pe care oamenii de aici inca le practica.
In biserica intram pe baza unui cupon cumparat de la Primarie. Suntem avertizati sa nu facem fotografii in biserica (furam sufletul sfintilor) si, daca dorim sa fotografiem localnici, sa le cerem voie (multi maya din zonele traditionale cred ca imaginea furata inseamna suflet furat).
Intram in biserica si ni se taie rasuflarea. In biserica mare si intunecata, cu peretii desenati de fum, cu ritmuri de toba care se aud in surdina, ard mii de lumanari, asezate peste tot: pe jos, pe altare, pe mese. Flori tropicale grupate in buchete imense, impodobesc statuile sfintilor, neindemanatic cioplite si imbracate in matasuri. Pe podeaua de ciment sunt aruncate din loc in loc brate de iarba uscata. Printre lumanari, flori si iarba, grupuri de oameni imbracati in costume traditionale se roaga. In genunchi sau doar sezand pe podea, cu mainile si privirea indreptate in sus, care sfinti. Toti au, in gentile brodate frumos, cate ceva pentru sfinti: lumanari, fructe, oua. Si gaini.
Stim ca gaina neagra pe care o femeie tocmai a scos-o din desaga va fi sacrificata pentru imbunarea vreunui sfant, poate chiar Ioan Botezatorul, patronul bisericii si al satului. Asa ca plecam in graba, lasand in urma murmurul rugaciunilor, fumul lumanarilor, ritmul tobelor si intorcandu-ne la lumina si la culoare.
Fatada bisericii, singurul lucru care poate fi fotografiat fara sa superi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu