Carmelita

Pe Carmelita nu am cunoscut-o. Stim ca e o femeie din sat, italianca, ca are o catelusa, Luna, ca acum e bolnava si are nevoie de spitalizare. Si stim ca are multi prieteni in Tulum.
Toti s-au mobilizat si duminica seara au organizat un eveniment intr-un restaurant de aici, pentru a strange bani pentru spital.

Toata lumea a oferit cate ceva: artistii au cantat gratuit, cateva restaurante din Tulum au oferit cine in doi ca premii la loterie, pictori, sculptori si artizani din sat au donat tablouri, sculpturi, bijuterii, lavoare pictate, postere de film originale, cosmetice naturale, miere, etc.

Atmosfera a fost extraordinara. Am simtit ce inseamna comunitate, oameni foarte diferiti care traiesc impreuna, se iubesc si se mobilizeaza intru ceva. Locuitorii Tulumului sunt un mix de artisti, hipioti batrani si prosperi (Charlie are vreo 70 de ani, cred ca a aterizat aici in anii 60 si a uitat sa plece, are plete si barba, conduce un truck si a oferit cea mai mare suma la licitatia ad-hoc), hipioti tineri cu rasta si clopotei la picior, variante live ale lui Jack Sparrow, intreprinzatori de prin toate partile lumii, dar mai ales din Italia, care conduc aici afaceri micute, mexicani cu dare de mana (ca Jose care l-a provocat pe Charlie in licitatie si, pierzand un obiect, a licitat tot o suma mare pentru un altul), mexicani saraci si maya.

Artistii au cantat: o fata frumoasa, piese celebre la chitara, un grup de cooli, Guadaloop, electro funk cu mare succes. Spectatorii au dansat, copiii au tipat si au alergat printre mese si scaune. Toata lumea a jucat loteria mexicana. Adica un soi de bingo, dar nu cu cifre ci cu imagini; in loc de jetoane, ai boabe de fasole, frijolitos. Cand completezi cartonasul, ai castigat. Noi, la prima runda, am avut vreo 5 imagini din 16, la a doua, ne-a lipsit doar "cactusul", sa castigam :(

Ne-am adus aportul la cauza serii licitand pentru un poster original din anii 70 cu El Santo (luchadorul din camera noastra) intr-unul dintre cele 65 de roluri de cinema pe care le-a facut. Suprarealismul in cinema-ul mexican, filmele cu luchadori!
Posterul este un cadou pentru Marco si Alma, pentru a imbogati colectia din camera noastra.

A doua zi ne-am intalnit pe strada cu o fata de la restaurant. S-au strans 40.000 de pesos duminica seara, sunt deja in contul Carmelitei. Povesteste cu ochii zambind.