Cobà

Am plecat la Cobà cu autobuzul de 7 dimineata. Ma rog, 7.25, conform ritmului de aici, dar ce conteaza cand esti in vacanta...
Singurul stres era sa ajungem acolo inainte de autocarele cu turisti.

Cobà e un vechi oras maya, situat in interiorul continentului, in mijlocul junglei, la 45 de kilometri de Tulum. In epoca sa de glorie se pare ca a avut 50.000 de locuitori si o arie de 80 de kilometri patrati. Acum, grupuri de ruine presara jungla, trei importante si vizitate, altele aproape ignorate de-a lungul cararilor, celelalte in curs de a fi dezgropate.

Drumurile care leaga cele trei grupuri de ruine fac parte dintr-o retea antica de drumuri sacre, sacbe. Cel mai lung descoperit are aproximativ 100 km si leaga Cobà de un alt oras maya.
E inca devreme cand mergem pe sacbe catre Nohoch Mul. Suntem doar noi, soarele straluceste pe drumul alb de piatra, linistea junglei e deranjata doar de trecerea vreunei iguane prin tufisuri.

In grupul Nohoch Mul se afla cea mai inalta piramida din Yucatan. Dupa 120 de trepte abrupte, ne aflam la 42 de metri deasupra junglei.
Piramida vine dotata cu o funie moderna, care ajuta la urcat, dar mai ales la coborat, si cu o placuta "Urcati pe propriul risc". Funia a fost de mare folos si nu poti sa nu te intrebi "Oare ei, atunci, cum faceau?".

Dupa Nohoch Mul, un alt drum prin jungla imblanzita de om. Destul de blanda cat sa nu-ti fie teama, destul de salbatica incat sa arate asa:

Fiecare asezare din Cobà a avut rolul sau. Nohoch Mul, MacanXoc si Conjunto Pinturas au avut rol religios. O spun templele din varful piramidelor, altarele aliniate, picturile ale caror culori inca se mai intrezaresc, stelae-le acoperite de imagini si inscrisuri maya. Ultimul la care ajungem, grupul Cobà, era centrul social si economic al vechiului oras. Aici se vad inca urmele palatului "guvernamental", ale caselor celor bogati (cei care isi permiteau case din piatra; restul oamenilor traiau in niste colibe din lemn cu acoperis din frunze de palmieri, asa cum se traieste inca in sate), ale terenurilor de sport.

Vedem terenul perfect conservat pe care se juca sportul cu mingea, sport despre care se zice ca ar fi precursorul fotbalului.

Se juca in echipe de doi, pe un teren inclinat; jucatorii trebuiau sa bage mingea prin inelele de piatra folosindu-si doar soldurile, umerii sau coatele. Se spun multe despre jocul asta, si, ca despre toate obiceiurile maya, se spun lucruri normale si lucruri infricosatoare. Oricum mai nimic nu e sigur, dat fiind ca mai toate inscrierile maya au fost distruse in conquista spaniola.
Despre jocul asta, unii spun ca era doar un joc, pentru distractia claselor bogate. Se juca in contexte festive, cu o minge de cauciuc natural. Altii spun ca era un joc ceremonial, ca cei care pierdeau erau sacrificati si ca mingile erau capete de invinsi. Se mai spune ca marii conducatori ai oraselor maya jucau soarta oraselor in acest joc. Orasul echipei invinse era considerat oras invins si intra sub ocupatia orasului invingator. O forma de cucerire care evita varsarea de sange.

Iesim din zona arheologica incarcati de maretia unei civilizatii. Satul Cobà de astazi are sub 2000 de locuitori (in imagine, Primaria si Politia). Satul e vizitat de turisti de vreo 10 ani si tot de atunci se vorbeste pe aici si spaniola. Cu turistii. Intre ei, oamenii vorbesc tot doar in maya.

Maloob kin!
Buna ziua in maya.