Pe langa ruinele din Tulum

In a doua zi la Tulum, ca orice calator responsabil, ne indreptam catre edificiul cultural numarul unu al locului: orasul maya ale carui ruine se ridica deasupra marii la un kilometru si ceva nord de sat.

Ne luam bicicletele (sunt incluse in costul camerei, multe locuri de vazut sunt intr-o raza de 10 km, asa ca vom bicicli mult luna asta) si ne indreptam catre ruine. Intram in parcare si, la vederea celor aproximativ 20 de autocare stationate, schimbam planul pe loc.
Cautam o plaja in jur. O gasim usor, la cateva sute de metri de ruine. E imaculata, cu dune mari de nisip alb, plina de palmieri de toate dimensiunile. Si goala! Maxim zece oameni, la umbra generoasa a palmierilor.

Apa nu e clara, valurile rascolesc nisipul alb si formeaza cel mai turcoaz turcoaz pe care l-am vazut vreodata. Degetele mainilor intinse pentru inot se streacoara prin apa asta tulbure, impartind-o in suvite transparente. Senzational!

Pe la 4, doua barci de pescari se intorc din larg. Incarca pestii mari in camionetele aduse pe plaja si arunca pe nisip sau in apa mica toti pestii care nu merita dusi acasa. E spectacol! Toate pasarile plajei se aduna deasupra barcilor: doua specii de pescaruri si pelicani. Pescarusii plutesc in formatie deasupra barcilor si coboara unul cate unul pentru a inhata un pestisor. Pelicanii, mai curajosi fata de oameni (merg pe nisip printre spectatorii adunati spontan), mai timizi fata de pescarusi, iau cate un peste cand cei din urma par mai putin atenti.

Prima barca a terminat de strans, acum incepe a doua. Actori si spectatori ne mutam 20 de metri mai incolo.